|
| |
|
|
| |
| Clientii nostri |
» PETROM
» PETROMED SOLLUTIONS
» VOLKSBANK
» VOLKSBANK LEASING
» ERSTE ASSET MANAGEMENT
» ERSTE-SPARINVEST
VIENA
» ELECTRICA
» RINGIER
ROMANIA
» BONDUELLE
» GORENJE
ROMANIA
» L'OREAL
» REFF & ASOCIATII
» DELOITTE CONSULTANTA
» WOLF THEISS SI ASOCIATII
» GLAXOSMITHKLINE
» ISPE
» RAMBOLL
» AAM MANANAGEMENT
» OGILVY & MATHER ADVERTISING
» STATISTICS SWEDEN
» CARREFOUR ROMANIA
» COSMETICS ORIFLAME
» TRANSFOND
|
|
|
|
|
| De vorba cu traducatorii Iuliana si Florin Oprina |
Luna aceasta va propunem o intalnire inedita: am avut bucuria de a sta de vorba cu doi mari iubitori ai limbii japoneze, al caror proiect comun este traducerea ultimului roman al lui Haruki Murakami, 1Q84, roman ce urmeaza a fi lansat de catre Editura Polirom; despre acest proiect, despre frumusetea limbii si a culturii japoneze, despre cum e viata alaturi de un alt traducator dar si despre multe alte subiecte, va invitam sa aflati din cele de mai jos:
Iuliana Oprina:
In 2000 am terminat sectia de japoneza-engleza din cadrul Universitatii din Bucuresti.
Intre 2000-2001 am avut o bursa de studiu acordata de Fundatia Sasakawa in Nara, Japonia. Odata intoarsa in tara am inceput colaborarea cu editura Polirom si am tradus primele romane si colectii de nuvele de Haruki Murakami.
In 2005, sotul meu a castigat o bursa de studiu in Japonia si ne-am mutat impreuna in Kobe. In Japonia am continuat sa traduc beletristica, dar am inceput sa colaborez si cu agentii de traduceri si firme din Japonia pentru traduceri tehnice din si in limbile japoneza, engleza si romana.
Ne-am intors in tara anul trecut si de atunci am mai tradus un roman, aparut toamna trecuta. Urmeaza sa traduc, de data aceasta alaturi de sotul meu, ultimul roman al lui Haruki Murakami, 1Q84.
Traduceri:
Dans dans dans, Haruki Murakami, Polirom, 2004
Elefantul a disparut, Haruki Murakami, Polirom, 2005
Dupa cutremur, Haruki Murakami, Polirom, 2006
Kafka pe malul marii, Haruki Murakami, Polirom, 2006
Straini, Taichi Yamada, Humanitas, 2007
In noapte, Haruki Murakami, Polirom, 2007
Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga, Haruki Murakami, Polirom, 2009
Florin Oprina:
In 1997 am absolvit Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Limbi Straine, cu specializarea japoneza-engleza.
In 1999 am terminat un masterat de lingvistica in cadrul aceleiasi facultati.
In 2005 am castigat o bursa de studii in Japonia, acordata de Ministerul Educatiei japonez, iar in 2006 am fost acceptat ca student doctorand in lingvistica la prestigioasa Universitate Kobe.
In primavara lui 2009, eu si sotia ne-am reintors in tara.
In prezent sunt in stadiul de finalizare a tezei de doctorat.
De cand colaborez cu editura Polirom, am tradus patru romane, toate ale lui Ryu Murakami. In premiera pentru mine, urmeaza sa-l traduc pe celalalt Murakami (Haruki), impreuna cu sotia mea.
Traduceri (toate aparute la Polirom):
Albastru nemarginit, aproape transparent, Ryu Murakami
Copii de aruncat, Ryu Murakami
In supa miso, Ryu Murakami
Auditia, Ryu Murakami
TraducemBine: Ce preocupari si activitati aveti, in afara activitatii de traducere?
Iuliana Oprina: In afara de traduceri ma ocup... tot de traduceri. Traduceri tehnice, din diverse domenii de specialitate, de la manuale de utilizare pentru tot felul de produse la politici interne de firma. Nici nu se compara cu traducerea unui roman, care presupune mult mai mult dinamism si creativitate, dar este o munca necesara.
Florin Oprina: In momentul de fata nu am un loc de munca, astfel ca tot timpul imi este dedicat traducerilor si tezei de doctorat. Incerc sa mai invat o limba straina si, in acelasi timp, sa exersez in fiecare zi la japoneza, pentru ca e o limba care se uita enervant de repede.
TB: De unde dragostea pentru limba japoneza?
IO: In clasa a douasprezecea mi s-a oferit sansa de a invata limba japoneza si nici prin gand nu mi-a trecut sa o ratez. Cred ca m-am indragostit de ea inca de la prima lectie si mi-a fost foarte clar ce facultate vreau sa fac si in ce directie sa o iau pe viitor.
FO: Aproape ca nici nu mai tin minte. La inceput a fost mai mult un capriciu, cred. M-a atras exoticul pe care il emana o cultura atat de indepartata si o limba care se scrie atat de straniu...
TB: Care au fost primele dumneavoastra experiente de traducere?
IO: Nu stiu daca a fost chiar prima experienta de traducere, dar tin minte ca la un moment dat, in timpul facultatii, m-am jucat cu traducerea catorva pagini dintr-un roman de Murakami. Mi-a placut la nebunie, dar nu m-am gandit nicio clipa ca voi ajunge vreodata sa ma numar printre traducatorii lui. Cativa ani mai tarziu, cand chiar mi s-a oferit sansa sa traduc Dans
dans dans, am fost in al noualea cer, dar in acelasi timp si ingrozita. Simteam ca mi s-a dat o responsabilitate colosala si ca nu am voie sub nicio forma sa gresesc, sa-i fac textului vreo nedreptate. Am muncit enorm la ea, dar si satisfactia a fost pe masura cand am vazut cartea tiparita.
FO: Nu mai stiu cand si cum a fost prima experienta. Am tradus insa odata, intr-un restaurant, din japoneza in engleza, pentru niste germani. Nu a fost nimic prea dificil, dar tin minte ca m-am simtit atat de bine trecand de la o limba la alta, mai ales ca nici una nu era cea materna!
TB: Ce v-a atras in “lumea traducerilor"?
IO: Pe mine una nu m-a interesat neaparat sa traduc, ci sa traduc din Haruki Murakami, autor caruia de altfel i-am si ramas foarte fidela. Odata ce am inteles ce presupune munca de traducator, mi-am dat seama ca mi se potriveste foarte bine si am ramas in mod natural in zona asta. Nici nu ma pot inchipui facand altceva.
FO: Este foarte simplu: cand citesti ceva ce iti place, vrei sa impartasesti bucuria ta si celor din jur. Iar cand citesti in japoneza, simti nevoia sa faci cartea accesibila si altora, astfel ca dorinta de a traduce apare de la sine.
TB: Anii in care ati locuit in Japonia, v-au influentat, v-au ajutat in munca de traducator?
IO: Sigur ca da! Si nu ma refer doar la cat de mult am avansat ca nivel de cunoastere a limbii, ci si la felul in care o percep acum. Sunt lucruri pe care acum le inteleg altfel, le "simt" altfel. Am reusit poate sa vad limba mai din interior, si nu din perspectiva distanta a unui strain.
FO: In mod cert acum stiu japoneza mai bine decat stiam inainte de a trai in Japonia. Oricum, o limba straina nu se invata si gata. E un proces care tine intreaga viata. Dar poate ca nu a fost numai atat, poate in anii astia am ajuns sa-i inteleg pe japonezi macar un pic mai bine. Daca asta se reflecta sau nu in traducerile mele, nu imi dau seama, pot doar sa sper.
TB: De ce credeti ca pe noi, europenii, ne fascineaza cultura asiatica?
IO & FO: Un motiv ar fi exoticul, distanta. Sigur ca ne fascineaza lucrurile indepartate, pentru ca promit sa fie altfel, sa ne scoata din cotidian. Exact din acelasi motiv, japonezii sunt fascinati de cultura occidentala. Exoticul este, de fapt, o notiune relativa. De exemplu, in 1Q84, ultimul roman al lui Haruki Murakami, un personaj intra intr-un restaurant frantuzesc foarte luxos si comanda... mamaliga.
Un alt aspect care atrage este natura paradoxala a japonezilor. Sunt un popor care s-a invaluit intr-o suma de contradictii: sunt niste esteti, dar in acelasi timp au avut un renume de razboinici sangerosi; admira florile de cires, dar se uita si la cele mai deviante filme pornografice; sunt prietenosi, dar nu poti sti niciodata ce gandesc cu adevarat; sunt traditionalisti, dar si la varful tehnologiei. O asemenea alaturare de aspecte paradoxale fascineaza si intriga pe oricine.
TB: Cum e viata de traducator...alaturi de alt traducator?
IO & FO: E minunat sa ai intotdeauna langa tine un sprijin, pe cineva care te poate ajuta cu o parere avizata, care te poate scoate din impas atunci cand te impotmolesti. Dar... se mai intampla sa avem dispute in privinta traducerii potrivite a vreunui cuvant. Una din disputele astea dureaza chiar de cateva luni, fara vreo rezolutie satisfacatoare. (FO: Bineinteles ca eu am dreptate!) Problema este ca amandoi avem argumente perfect valide, dar incompatibile. (IO: Nici vorba, eu am dreptate!) Mai ales acum, ca traducem o carte impreuna, trebuie sa cadem de acord asupra unor termeni si s-ar putea ca lucrul asta sa nu fie tocmai usor.
TB : Care credeti ca este rolul traducatorului in drumul pe care il strabate cartea de la autor la cititor?
IO & FO: Traducatorul e un nume pe pagina de titlu, pe care nu-l observa nimeni. Doar daca traducerea e proasta, atunci se uita suparati la el si se intreaba ,,cine mai e si asta?" Daca ramai anonim inseamna ca ai facut treaba buna. La urma urmelor, e bine sa fie asa. Traducatorul nu trebuie sa-ti stea in drum, sa te impiedici de el. El doar deschide o poarta catre o carte noua. Si cine vrea sa se ciocneasca de portar?
Traducatorul mediaza intre doua lumi, dar ce te faci cand lumile nu se potrivesc? Un exemplu simplu este cel al notelor de subsol: un cuvant banal in original poate sa necesite explicatii lungi in traducere. Ce faci, umpli cartea de note de subsol care sa explice cititorului lucruri care poate nu-l intereseaza si care ingreuneaza lectura sau incerci sa pastrezi textul cat mai cursiv si sa eviti termenii problematici? Personajul si-a pus wakame (si aici vine nota de subsol) in supa sau, mai simplu, si-a pus niste alge (fara sa mai conteze ce fel anume)? Asta e doar un exemplu, dar uneori trebuie sa iei niste decizii peste capul autorului. E o responsabilitate pe care trebuie sa ti-o asumi.
TB: Ne-ati marturisit ca in prezent lucrati impreuna la traducerea ultimul roman al lui Haruki Murakami, 1Q84. Ce presupune traducerea...la 4 maini?
IO & FO: Nu e o diferenta foarte mare fata de munca noastra de pana acum. Intotdeauna ne-am citit reciproc traducerile, am discutat pe marginea lor si am incercat sa le imbunatatim. Acum, procesul e in mare parte la fel, dar cu mai multa coordonare si cu mai multe sesiuni de brainstorming. 1Q84 e structurat in doua fire epice care alterneaza. Fiecare si-a ales partea sa si traducerile merg astfel in paralel, cel putin deocamdata.
TB: Este o traducere dificila, un text provocator?
IO & FO:
Sigur ca nu e usor. Trebuie sa te documentezi, te lupti uneori cu frazele in japoneza, uneori cu cele in romana. Poate sa fie foarte frustrant cateodata cand dai de un pasaj foarte clar in original, dar care suna impotmolit in traducere. Incepi sa-l invarti, sa-l rearanjezi, sa cauti sinonime si, uneori, reusesti sa-i gasesti o forma macar acceptabila. Alteori il lasi si revii asupra lui o luna mai tarziu, cand ii dai de cap in cinci minute.
Murakami are in general un stil deconcertant de simplu, prin care reuseste sa-ti transmita totusi emotii puternice. E adevarat ca, din punctul de vedere al limbii, 1Q84 e ceva mai dificila decat alte carti de-ale lui, dar nu este un stil obscur si nici greoi. Probabil ca cea mai mare dificultate pe care o prezinta cartea este dimensiunea: primele doua volume au in total peste 1000 de pagini si in primavara urmeaza sa mai apara un volum.
TB: De ce sa citim aceasta carte?
IO & FO: Pentru ca e vorba de Murakami, un autor care reuseste sa treaca dincolo de culoarea pielii si forma ochilor, dincolo de diferentele culturale si sa gaseasca numitorul comun din noi, miezul care ne face oameni. E un scriitor de un umanism formidabil! In plus, stie cum se spune o poveste, stie cum sa te fure cu totul in lumea imaginata de el.
Mergeti cu incredere pe mana lui!
TB: Un traducator il traduce pe autor ad literam sau isi imprima parte din personalitatea sa?
IO: E o banalitate sa spui ca tradurre è tradire, dar o banalitate adevarata. Suntem ancorati intr-o anume limba materna, intr-o anume cultura si intr-o anume istorie personala si e imposibil ca aspectele astea sa nu isi lase amprenta intr-o traducere.
FO: E imposibil sa traduci ad literam, macar pentru faptul ca nu iti da voie limba. Vrei, nu vrei, trebuie sa deviezi de la original. In procesul asta intervii, fara sa-ti dai seama, cu prejudecatile, cu preferintele, cu limitele tale. Daca latura umana n-ar fi prezenta, orice traducere ar fi egala, dar stim ca exista de fapt traduceri bune si rele.
TB : De ce credeti ca se traduc foarte putin autori romani in alte limbi?
IO & FO: Sincer, nu suntem la curent cu ce se traduce din romana. Dar trebuie sa recunoastem, fie ca ne place, fie ca nu, suntem o cultura mica, provinciala, care nu starneste prea mare interes. Totusi, in ultimii ani pare sa existe o anume efervescenta in literatura si film, al carei rezultat este ca am devenit mai vizibili din strainatate.
TB: Asa cum exista o varsta la care incepem sa citim, pentru marea majoritate dintre noi exista si o varsta la care "uitam’’ sa mai citim. De ce credeti ca ar putea aparea acest fenomen?
IO & FO: Asta face parte dintr-o serie de mici morti pe care le traim. Murim putin atunci cand uitam sa mai ascultam muzica, atunci cand nu mai vrem sa invatam ceva nou si, cel mai tragic, atunci cand uitam sa ne jucam. Cititul are probabil ceva de-a face cu jucatul, pentru ca amandoua implica aventura intr-o lume scornita. Din pacate, mintea noastra are tendinta de a se anchiloza si nu mai vrea sa mearga decat pe fagasurile deja adancite si bine definite, nu se mai incumeta pe drumuri noi si necunoscute.
TB : Ce sfaturi le-ati transmite celor care isi doresc sa devina traducatori profesionisti?
IO: E important sa gasesti si sa pastrezi echilibrul intre fidelitate fata de text si cursivitate in traducere. Ca incepator, ai tendinta de a te tine cat mai aproape de original, chiar atunci cand rezulta intr-o traducere greoaie.
FO: Cred ca cel mai important e sa nu uite sa traduca cu bucurie si cu placere. Sa traduci beletristica nu are voie sa fie nici corvoada, nici rutina plictisitoare.
|
|
|
|
