 |
Stiati ca... despre originile sarbatorii de Halloween |
 |
|
 |
Sarbatoarea de Halloween isi are originile in vremea celtilor, civilizatie ce si-a facut aparitia in jurul anului 800 i.Hr. Pentru ei, anul nu avea decat doua anotimpuri, vara si iarna. Anul Nou incepea cu prima zi de iarna, la o data care, dupa calendarul modern, cade la 1 noiembrie.
Mai important era insa ajunul noului an, cand avea loc festivalul sfarsitului verii, Samhain, dupa numele celei mai temute zeitati a religiei druidice practicate de celti. Samhain inseamna, in traducere literala, chiar sfarsitul verii, dar zeul respectiv era cunoscut si ca stapan al intunericului. Puterea lui Samhain creste pe masura ce ziua se scurteaza si noaptea e mai lunga, fiindca el nu poate umbla pe Pamant decat dupa lasarea intunericului.
Druizii credeau ca in ajunul anului nou, pe 31 octombrie, granita ce desparte lumea mortilor de cea a viilor este extrem de subtire. Din aceasta cauza momentul era prielnic pentru ca spiritele celor morti in cursul anului sa treaca in lumea vie, bantuind in cautarea unor trupuri pe care sa puna stapanire pentru a scapa din taramul mortilor. Pragul dintre cele doua lumi, care nu se afla, practic, in nici una dintre ele, este pazit de creaturi fioroase, reprezentate ca demoni ori vrajitoare, ceea ce explica popularitatea unor costume de asemenea natura de-a lungul veacurilor. Daca nu reuseau sa captureze un om, spiritele se multumeau adesea si cu un animal, in special o pisica neagra, aceasta din urma fiind si astazi un simbol al Halloweenului.
Fiind vorba de sfarsitul verii, de Samhain se organiza si un fel de sarbatoare a recoltei, celtii aducand ofrande zeilor. Anumiti membri ai comunitatii aveau sarcina de a merge din poarta-n poarta, strangand donatii sub forma de mancare pentru a-i multumi pe zei, o varianta antica a cunoscutului obicei de a merge, de Halloween, pe la casele oamenilor cu ne dati ori nu ne dati.
De remarcat ca, asa cum pragul dintre cele doua lumi nu tinea de nici una dintre ele, nici ziua de Samhain nu apartinea anului propriu-zis. In acea vreme se considera ca un ciclu solar dureaza 364 de zile, astfel ca a 365-a nu facea parte din an.
Amenintarea spiritelor rele
Exista, de asemenea, obiceiul de a aduna de la oameni lemne pentru aprinderea unor ruguri sacre, de obicei pe virfurile dealurilor, tot in onoarea zeilor.
In acea seara, celtii se adunau cu mic, cu mare in jurul rugurilor, avand grija sa stinga focurile din vetre astfel incat casele lor sa fie reci si neprimitoare, ca nu cumva sa tenteze duhurile sa se ascunda inautru. Dupa terminarea ceremoniei religioase, oamenii luau carbuni din rugul sacru pentru a-si lumina drumul spre casa, dar si pentru a aprinde un nou foc sfant in vatra. Acest carbune era, de regula, carat intr-un nap scobit pe dinauntru, inlocuit mult mai tirziu de dovleac.
De teama sa nu ii captureze spiritele ratacitoare, celtii se imbracau in costume infricosatoare si ciopleau mutre ranjite pe "suportul" pentru carbune. Ei se deplasau in procesiuni foarte galagioase, rupand si trantind de pamant tot ce intalneau in cale, tot ca metoda de a pune pe fuga spiritele.
Aceasta spaima ancestrala de spiritele rele este foarte prezenta in folclorul medieval, existand felurite legende despre duhurile care bantuiau fara scapare printre cei vii, nefiind admisi pe taramul umbrelor din pricina vreunei fapte rele. Nalucile puteau ademeni oameni, atragandu-i spre tinuturi mlastinoase, unde se pierdeau si, in cele din urma, mureau. Nefericita victima isi cauta zadarnic drumul spre salvare, spun legendele, in timp ce in urechi ii rasuna obsesiv rasul plin de rautate al spiritelor.
Exista o serie de relatari care spun ca, uneori, pe rugurile sacre erau arsi de vii indivizi banuiti a fi deja posedati de duhuri rele, dar multe carti de istorie a celtilor neaga aceste afirmatii, precum si pe cele conform carora Samhain era zeul mortii.
Romanii si-au insusit aceasta veche sarbatoare druidica, din vremea lor datand obiceiul arderii pe foc a unor efigii care ar fi substituit, se spune, sacrificiile umane.
Crestinism versus paganism
Aceasta traditie de origine druidica a rezistat si dupa aparitia crestinismului, spre nemultumirea mai-marilor bisericii. Pentru a pune capat acestor ritualuri pagine, in anul 835, Papa Grigore al II-lea a decis sa mute pe 1 noiembrie Ziua tuturor sfintilor, creata in secolul al VII-lea de Papa Bonifaciu al IV-lea pentru celebrarea sfintilor care nu aveau o zi anume peste an.
Pana la 835, Ziua tuturor sfintilor era pe 13 mai. Aceasta decizie are o mare importanta in istoria sarbatorii de Halloween, intrucat denumirea ei actuala provine de la All Hallows' Eve, care insemna, in engleza veche, Ajunul Zilei Tuturor Sfintilor. Ulterior, s-a stabilit ca data de 2 noiembrie sa fie Ziua mortilor.
Traditia pagana a rezistat in fata celei crestine, iar ritualurile au sfarsit prin a se amesteca: astfel, potrivit unor istorici, obiceiul de a oferi bucate celor care bat la usa nu ar fi o reminiscenta a ritualului celtic, ci este legat mai degraba de pomana crestineasca pentru sufletele mortilor. Este atestat, inca din secolul al IX-lea, obiceiul ca, in aceasta perioada a anului, sarmanii si cersetorii sa bata la usile crestinilor pentru a cere pomana, care consta in special dintr-un fel de prajiturele de suflet, bucati de paine cu afine. Cu cat mai multe prajiturele primea cersetorul, cu atat mai multe rugaciuni se angaja sa rosteasca pentru sufletele rudelor decedate ale stapanului casei. Chiar rostite de un intermediar, rugaciunile aveau menirea de a ajuta sufletele sa gaseasca mai repede drumul spre rai. A refuza sa dai de pomana pentru morti era considerat un adevarat sacrilegiu, iar cel care il comitea se expunea "razbunarii" cersetorului nemultumit.
Expresia trick or treat deriva din aceasta traditie: cel care nu ofera de macare (treat) va fi pedepsit cu un renghi (trick): una dintre cele mai vechi pedepse utilizate de colindatori este aceea de a bate la usa si a fugi. Astazi, reactia fireasca in fata unui asemenea gest este una de enervare, fiind stiut ca este o biata gluma proasta, insa in Evul Mediu, semnificatia era sinistra, anume ca a batut moartea la usa, iar moartea era invizibila, de aceea nu vedeai pe nimeni atunci cand deschideai.
|
|
|
|
|
