 |
De vorba
cu traducatoarea Clarisa Lima |
 |
|
 |
O carte de exceptie, Nici o privire, a scriitorului portughez Jose Luis Peixoto, in tradaucerea Clarisei Lima, a fost lansata de Editura Polirom in cadrul Festivalului International de Literatura, la Clubul Taranului Roman din Bucuresti. Despre acest roman, despre pasiunea, rabdarea, talentul de a traduce, despre viata pe meleagurile lui Camões dar si despre alte subiecte, am stat de vorba cu traducatoarea Clarisa Lima. Iata ce ne-a impartasit:
TraducemBine: Doamna Clarisa Lima, dincolo de traducerea unor autori portughezi, ce alte activitati si preocupari aveti?
Clarisa Lima: In viata de zi cu zi imi desfasor activitatea de traducatoare de documente oficiale (in special pentru imigrantii romani de aici, din Portugalia), colaborez cu diverse agentii de traducere (pentru lucrari de tot felul, mai ales din domeniul juridic, economic, medical etc) si institutii ale statului (precum Ministerul de Justitie Portughez). Alta activitate, care o completeaza cumva pe prima, o constituie lectiile particulare de portugheza, care imi fac o deosebita placere. In primul rand, am elevi care sunt complet indragostiti de Portugalia, sunt rezidenti aici si vor sa invete limba din respect pentru tara care i-a adoptat. In al doilea rand, aceste lectii sunt si lectii de viata pentru mine, deoarece pot sa cunosc astfel, indeaproape, oameni din diverse culturi, adulti cu moduri diferite de gandire si de exprimare. De exemplu, am doi elevi norvegieni, sexagenari si foarte entuziasti, am avut si am elevi din Scotia, Anglia si Irlanda. Aceste lectii m-au obligat si sa imi ameliorez engleza...
In ultimul rand, trebuie sa specific si ce fac in timpul asa zis liber: fac bijuterii, ultima mea pasiune care ma mentine creativa si ma completeaza, ca mod de exprimare.
TB: De ce limba portugheza si dragostea pentru Portugalia?
CL: Imi place sa cred ca a fost destinul! M-am inscris la facultate la optiunea Franceza-Portugheza ca sa evit sa studiez in limba rusa, ca limba secundara. Asadar, dupa ce am trecut de examenul de admitere prin franceza si rusa, eram deja studenta la franceza-portugheza. A fost o alegere fericita. La inceput am fost atrasa de exotismul limbii despre care nu stiam mare lucru, apoi a fost o dragoste la prima... lectie (tinuta de domnul AntÓnio Ferro). Nu stiu sa explic, insa am fost orbita inca de la inceput, iar restul a venit de la sine: curiozitatea despre cultura tarii, dorinta de a invata cat mai bine... o iubire in adevaratul sens al cuvantului. Cine ma cunoaste de pe vremea aceea, stie si cat eram de obsedata de Amália Rodrigues (de fado in general), de Madredeus, de Lobo Antunes, de arhitectura, de navigatori... pe scurt, iubeam deja, de departe, tot ce insemna Portugalia. Venirea aici, printr-o bursa de studiu oferita de Institutul Camões, a fost pentru mine o fericire greu de descris. De atunci nu am mai putut pleca din Portugalia...
TB: Ce v-a atras spre activitatea de traducere?
CL: Daca va referiti la traducerea de beletristica, mi se pare minunat sa poti re-crea un text, asta ma atrage; e greu, dar e minunat. E un efort care mie imi da o satisfactie enorma, toate acestea pe fondul unui respect enorm pe care il port dintotdeauna cartilor si cuvintelor, in general. Ma simt cumva partasa la actul de creatie al autorului. In vara aceasta, pe ultima suta de metri a traducerii romanului Nici o privire, i-am scris lui JL Peixoto ca sunt agitata si ingropata complet in carte, in "chinurile facerii", iar replica lui a fost: "ma bucur sa te stiu asa implicata, asa ma simt mai putin singur. Cartea, in momentul acesta, e a ta". Ce am inteles eu a fost ca treceam cumva prin "chinuri" destul de asemanatoare cu ale lui, atunci cand statuse aplecat pe exact aceleasi pagini. Nu e frumos?
TB: Cum va ajuta in activitatea de traducere faptul ca sunteti stabilita in Portugalia?
CL: Ma ajuta enorm! Faptul ca traiesc aici, chiar faptul ca am o familie portugheza acum si cunosc realitatea si limba de foarte, foarte aproape, mi-au dat cumva dreptul sa ajung la profunzimi... inca am multe de invatat, cum e evident, insa ma simt in ambientul meu de cativa ani buni... intr-o limba straina, ajungi sa recunosti nuantele limbajului numai daca te amesteci complet printre vorbitori, castigandu-le increderea. Nu e zi in care sa nu invat cate ceva nou... In plus, cunoasterea zonelor tarii, cu specificul lor lingvistic si cultural, e foarte importanta.
TB: Care credeti ca este rolul traducatorului in drumul pe care il strabate cartea de la autor la cititor?
CL: Rolul este esential, traducatorul este intermediarul care trebuie sa transpuna gandul si vorba autorului intr-un gand similar si in vorbe pe intelesul cititorului care nu intelege limba autorului. (glumesc cumva, insa e adevarat, in esenta). O traducere nefericita poate sa taie aripile unei carti bune, sa rataceasca acel "gand" al autorului.
TB: Care a fost primul dumneavoastra roman tradus? Ce v-a atras spre aceasta traducere ?
CL : Primul roman a fost Orasul Domnului si regret sa spun ca nu a fost chiar alegerea mea, ci l-am tradus la sugestia editurii. De fapt, ma aflam intr-o «campanie » de convingere a editurilor din Romania (am incercat numai la doua, e adevarat) ca Peixoto trebuie tradus si in romaneste. Fragmentul din Nici o privire, pe care l-am trimis la Polirom, a placut, insa editura avea in plan deja Orasul Domnului. Asadar, acesta a fost primul, insa ma bucur ca a fost asa, caci m-a « calit » foarte bine pentru urmatoarea carte si, in plus, romanul mi-a si placut.
TB : A fost o traducere mai dificila, dat fiind faptul ca este un roman scris in portugheza braziliana ?
CL: Mi-am incercat puterile cu romanul acesta brazilian si pot spune ca a fost o lucrare extrem de dificila, o proba de foc pentru un traducator fara prea multa experienta. Eram deja familiarizata cu portugheza braziliana, de pe vremea cand am tradus seriale braziliene pentru postul Acasa (in 1999). Cartea insa contine un limbaj foarte special, cel al traficantilor, al analfabetilor dintr-o anumita patura sociala, dar si alte tipuri de limbaj. Am avut nevoie de mult timp ca sa ma deprind cu jargonul traficantilor din favelele din Rio si cu cel romanesc, de asemenea. A trebuit sa cumpar un dictionar de argou brazilian, o lucrare impresionanta facuta cu multa pasiune, comandata direct din Brazilia! Am avut insa mari dileme in legatura cu redarea acestor expresii : in primul rand, nu voiam ca un cititor roman sa aiba nevoie de un dictionar de argou ca sa inteleaga ceva din anumite pasaje din carte, asa cum un portughez, de exemplu, ar avea nevoie ca sa inteleaga tot ce e scris in original. Nu vroiam ca rezultatul sa fie la fel de «criptic » ca originalul. In plus, poate ca nici nu ar fi fost posibil, caci in Romania nu exista nici pe departe bogatia de limbaj argotic care exista in cartierele marginase din Rio, si din fericire nici acelasi tip de criminalitate ca acolo nu exista!
TB : De ce credeti ca se traduc foarte putin autori romani in alte limbi?
CL: Nu stiu care din cauze e predominanta: lipsa de traducatori specializati sau lipsa de deschidere a editurilor din alte tari vis-à-vis de literatura romana. Aceasta situatie insa tinde sa se schimbe in bine, eforturile Institutelor Culturale Romane din diverse tari fiind deja fructuoase. Cred ca merita sa se investeasca efort si bani in acest proiect.
TB: De curand ati definitivat traducerea, pentru Editura Polirom, a romanului Nici o privire, de Jose Luis Peixoto. La ce sa ne asteptam la citirea acestei carti?
CL: As prefera sa las fiecaruia placerea de a descoperi singur cartea. Tot ce pot sa va spun e ca acest roman are o atmosfera greu de uitat, mitica, magica, personaje cu nume biblice sau fara de nume, o meditatie simpla dar profunda asupra destinului, a lumii, a mortii. Are un ritm de incantatie uneori, un stil proaspat, dar si catharsis pe alocuri, prin pasaje grele, pline de suferinta (precum scena mortii lui Moise).
E o carte la care nimeni nu ramane indiferent.
TB: Ati intampinat dificultati in traducerea unor situatii sau a unor termeni? Sau ati simtit ca trebuie sa schimbati sau sa inlocuiti anumiti termeni?
CL: Dificultatile intalnite au fost normale, nu foarte mari daca ar fi sa le compar cu cele din Orasul Domnului, iar autorul m-a ajutat sa clarific cateva situatii, a fost tot timpul langa mine cand am avut nevoie.
TB: Deseori se afirma ca a citi o carte inseamna si a o interpreta. Puteti spune acelasi lucru si despre procesul de traducere ?
CL : Da, orice traducere (cu exceptia celor tehnice) contine si o doza de interpretare, cel putin in anumite situatii. E o mare responsabilitate, cea a traducatorului, asa cum bine stiti. In primul rand, acesta e un cititor, deci implicit va trece lectura prin filtrul personal, abia dupa aceea va traduce. Repet : e o mare responsabilitate.
TB : Aveti un autor portughez preferat - si implicit o opera a acestuia, pe care ati dori sa il traduceti publicului roman ? Cu ce v-a influentat aceasta opera?
CL: Sincera sa fiu, tot ce mi-am dorit pana acum, inca de cand am citit pentru prima oara cartea lui Peixoto, Nenhum Olhar, a fost sa o vad transpusa in romaneste. Sunt foarte emotionata ca acest vis s-a realizat. Mi-as dori sa continui sa traduc din Peixoto, caci are mai multe lucrari remarcabile (pe locul doi in preferintele mele se afla romanul "Cimitirul Pianelor"). Peixoto a avut rolul sa-mi ofere o revelatie pe care o avusesem numai in fata a trei autori de limba portugheza: Lobo Antunes, Saramago si Mia Couto, scriitorul mozambican.
TB: Asa cum exista o varsta la care incepem sa citim, pentru marea majoritate dintre noi exista si o varsta la care "uitam' sa mai citim. De ce credeti ca ar putea aparea acest fenomen?
CL: Nu am o explicatie pentru acest lucru, poate are legatura cu schimbarea tipului de "refugiu" pe care il cautam, pe masura ce inaintam in varsta... multe lucruri se uita odata cu trecerea timpului: promisiuni, vise... ne blazam uneori si obosim sa mai cautam ceva.
TB : Ce sfaturi le-ati transmite tinerilor care isi doresc sa devina traducatori profesionisti?
CL: Mi se pare esential sa faci munca aceasta cu pasiune, din pasiune (ma refer mai ales la traducerea de beletristica). Mai sunt necesare si multa disciplina, rabdare si studiu continuu.
|
|
|
|
|
