 |
De vorba
cu traducatoarea Ileana Cantuniari |
 |
|
 |
In prag de toamna am stat de vorba cu doamna Ileana Cantuniari, despre dragostea de limba, vraja si misterele unei limbi, despre provocarea de a traduce si importanta covarsitoare a talentului unui traducator, despre a munci ca traducator in primul rand din dragostea pentru aceasta meserie; despre toate acestea dar si despre alte subiecte interesante, va invitam sa aflati din cele ce urmeaza:
Nota bio-bibliografica
Nascuta la 20 iulie 1944, absolventa a Universitatii Bucuresti in 1967, Facultatea de Limbi Straine, sectia Franceza-Romana, sef de promotie pe tara.
Cadru didactic la catedra de Franceza din Bucuresti (1967-1991), apoi la catedra de discipline teoretice de la Universitatea de Arte Bucuresti (1991-2008).
Membra a Uniunii Scriitorilor.
Diploma de merit pentru activitatea de traducator, acordata de Asociatia UNESCO "Iulia Hasdeu", 2002.
Nominalizata la premiile US in 2007 pentru traducerea din Weyergans- Franz si François, Polirom, 2007.
Activitate didactica si lucrari de specialitate. Numeroase traduceri din si in franceza.
Lista selectiva de traduceri:
Marcelin Defourneaux, Viata de fiecare zi in Spania Secolului de Aur, ed. Eminescu, 1981.
Gala Galaction, Nouvelles et récits, ed. Minerva, 1982.
Vintila Horia, Cavalerul resemnarii, ed. Europa, 1991.
Mihail Sadoveanu, Le Rameau d'or, ed. Fundatiei culturale romane, 1993.
Vintila Horia, Salvarea de ostrogoti (Prigoniti-l pe Boetiu), ed. Europa, 1993.
André Malraux, Antimemorii, vol. I. ed. RAO, 1994.
Albert Camus, Primul om, ed. RAO, 1994.
Alexandru Cioranescu, Viitorul trecutului - Utopie si literatura, ed. Cartea romaneasca, 1996.
Vladimir Bukovski, Judecata la Moscova, ed. Albatros, 1998.
Honoré de Balzac, Capodopera necunoscuta, ed. Universal Dalsi, 1999.
A. de Saint-Exupéry, Micul print, ed. RAO, 2003.
Salvador Dali, Chipuri ascunse, Humanitas, 2004.
Amin Maalouf, Periplul lui Baldassare, Polirom, 2004.
Amin Maalouf, Stanca lui Tanios, Polirom, 2004.
Bernard Werber, Arborele scenariilor posibile, Humanitas, 2004.
Amin Maalouf, Gradinile luminii, Polirom, 2005.
Ion Bulei, Brève histoire de la Roumanie, Meronia, 2005.
Emmanuel Carrère, Ora de schi, ed. Trei, 2005.
A.de Saint-Exupéry, Curierul de Sud, Zbor de noapte, Pamant al oamenilor, Pilot de razboi, RAO, 2005.
Amin Maalouf, Leon Africanul, Polirom, 2005.
Florian Zeller, Fascinatia raului, Pandora M, 2006.
Marguerite Duras, Hiroshima, mon amour, RAO, 2006.
Sultana Craia, Francophonie et francophilie en Roumanie, Meronia, 2006.
Erich-Emmanuel Schmitt, Milarepa, Humanitas, 2006.
Marguerite Duras, India Song, RAO, 2007.
André Glucksmann, Discursul urii, Humanitas, 2007.
François Weyergans, Franz si François, Polirom, 2007.
Yasmina Khadra, Atentatul, 2007.
Jean Sévillia, Terorismul intelectual, Humanitas, 2007.
Henri de Montherlant, Visul, RAO, 2007.
Andrei Makine, Recviem pentru Est, Polirom, 2008.
Andrei Makine, Fiica unui erou al Uniunii Sovietice, Humanitas, 2008.
André Malraux, Muzeul imaginar, RAO, 2008.
Erich-Emmanuel Schmitt, Copilul lui Noe, Humanitas, 2008.
Fred Vargas, Pleaca repede si intoarce-te tarziu, Humanitas, 2008.
Daniel Pennac, Necazuri cu scoala, Polirom, 2008.
Vintila Horia, Dumnezeu s-a nascut in exil, Art, 2008.
J.M.G.Le Clézio, Ritornela foamei, Polirom, 2009.
TraducemBine: Doamna Ileana Cantuniari, ce alte activitati si preocupari aveti, dincolo de traducerea unor autori de succes?
Ileana Cantuniari: Intrebarea ar trebui formulata la trecut, caci acum, fiind pensionata, nu mai am activitate didactica. Am fost profesoara de limba si literatura franceza la Universitatea Bucuresti, apoi la Universitatea de Arta. Acum ma ocup doar de traduceri. Si, evident, imi folosesc la maximum timpul liber (nu foarte amplu, date fiind diversele obligatii familiale) pentru lectura si ascultat muzica.
TB: Exista o prioritizare a acestor activitati?
IC: Traducerea si lectura merg, as putea spune, mana in mana. Nu pot concepe zi fara lectura, dar traducerea e pe primul plan atunci cand se leaga de termen de predare. Oricum, cartea, sub diversele ei prezentari – obiect de lucru, obiect de lectura, de reflectie – este factorul care ma insoteste permanent.
TB: Ce v-a atras spre activitatea de traducere?
IC: M-a atras dragostea de limba. Am simtit vraja limbii de cand eram copil, cand imi placea sa ascult povesti, apoi sa le citesc, si cand aveam senzatia ca ma simt invaluita de frumusetea cuvintelor. Mai tarziu, la anumite lecturi care m-au marcat deosebit, unul din elementele frumosului pe care il simteam aproape cotropitor la momentul lecturii era imbinarea cuvintelor, arta suprema de a imbraca in cuvinte o imagine, o idee. Una din aceste lecturi a fost aceea a scrierilor lui Vasile Voiculescu. Alta a fost lectura «Crailor de Curtea-Veche». De altfel, din acesti autori, am facut traduceri cu studentii de la franceza in anii '80. Dar nu e vorba doar de limba romana. La fel de mare e dragostea pentru limba franceza. Din profund atasament pentru aceste doua limbi, am tradus in franceza cel mai frumos, dupa mine, roman al lui Sadoveanu, «Creanga de aur». Exista un inefabil la nivelul limbii, pentru care eu una socot ca marea poezie, cu miez dar si cu muzica interioara, e aproape intraductibila. As cita cazul lui Eminescu, care inca nu a putut fi tradus la nivelul cuvenit in franceza, sau cazul unui Vigny, de pilda, ca sa ma refer la poezia de ampla respiratie romantica, sau Verlaine, care imbina imaginea cu muzica interioara.
TB: Care credeti ca este rolul traducatorului in drumul pe care il strabate cartea de la autor la cititor?
IC: Este extrem de important, as zice chiar ca e imens, si, din pacate, mult prea adesea ingrat tratat. Dar, s-o luam pe rand. In cazul traducerii in limba materna a unei opere de succes, de interes literar, traducatorul este veriga mediana. Fara el, cartea nu ajunge la cititor. Raspunderea lui este enorma. Traducatorul poate promova cu succes sau poate distruge o carte. Un bun traducator, care este de fapt primul si cel mai fidel cititor al cartii, trebuie sa gandeasca in permanenta pe doua planuri: cel al fidelitatii fata de cartea la care lucreaza si cel al responsabilitatii in valorificarea ei in limba tinta. El trebuie sa faca ideea inteligibila, imaginea expresiva, exprimarea sugestiva si fireasca in limba tinta. Nimic nu trebuie sa sune fortat, ridicol, artificial. De unde, munca placuta dublata de raspundere, gandul ca nu se poate traduce oricum, ci cat mai bine, mai literar, mai fidel, mai expresiv, mai amuzant daca e cazul, cu informatia oferita de dictionare mereu la indemana, pentru ca mereu se mai poate afla sau invata ceva, nu doar in limba straina respectiva, ci in propria ta limba. In acest domeniu nimeni nu este perfect si nimeni nu e scutit de obligatia consultarii dictionarului.
TB: Care a fost primul roman tradus? Ce v-a indemnat sa faceti aceasta traducere?
IC: Eu am inceput prin a traduce monografii de istorie, din romana in franceza, si apoi o fermecatoare si erudita prezentare a Secolului de Aur spaniol. Cu romanele am avut treaba mult mai tarziu. Cronologic vorbind, am lucrat pe textele a doi mari romani: Vintila Horia, «Cavalerul resemnarii», scris de autor in franceza si tradus de mine pentru prima oara in romaneste, la propunerea autorului care traia pe atunci in Spania, si Sadoveanu, «Le rameau d'or»/«Creanga de aur», un roman la care tin in mod deosebit si pe care efectiv l-am tradus dintr-o mare iubire fata de text.
TB: Alegeti dumneavoastra cartile pe care le traduceti sau primiti propuneri de la editura?
IC: Foarte rar mi s-a intamplat sa propun eu carti la tradus, de cele mai multe ori am primit propuneri din partea editurilor. Asta nu inseamna ca nu as avea titluri la care tin, dar nu intotdeauna editurile tin cont de propunerile traducatorilor. Am propus de pilda o superba serie romanesca a unui autor rus de expresie franceza, e vorba de binecunoscutul Henri Troyat, iar romanul cu pricina poate fi socotit un « Razboi si pace » scris la o diferenta de o suta de ani de romanul lui Tolstoi. Din pacate nu intra in vederile editurilor, mai ales acum, fiind mult prea mare.
TB: Cat de receptive sunt editurile romanesti la propunerile de traducere a unor scriitori straini ?
IC: Tocmai v-am dat un exemplu. In general editurile isi urmeaza propria lor politica editoriala. In ceea ce ma priveste, mi s-au facut aproape mereu propuneri de traduceri interesante. Dar nu m-as mai incumeta sa mai propun eu ceva anume, mai cu seama acum cand criza economica se face simtita si in acest domeniu. Editurile au in vedere autori care pot interesa si care pot fi vanduti cu succes, nu autori care risca sa ramana pe raft.
TB: De ce credeti ca nu se traduc (se traduc foarte putin) autori romani in alte limbi ?
IC: Nu stiu care e motivul. Stiu ca s-a initiat o actiune de traducere a unor autori contemporani, sub obladuirea Institutului Cultural Roman. Dar am impresia ca interesul altora fata de cultura romana e redus, daca nu cumva chiar pe alocuri inexistent. De altfel, la fel ca informatia pe care o putem gasi referitoare la realitati cultural-istorice romanesti in dictionarele Larousse sau de un tip asemanator, o informati saraca si frustranta. Cred insa ca aici avem si noi o parte substantiala de vina, nu stim sa ne prezentam in lume, fara false complexe, nu stim sa ne mandrim cu ce avem, dam permanent impresia ca ori nu ne intereseaza ce se cunoaste despre noi, ori nu stim sa avem taria sa ne aparam cultura in fata invaziilor de toate tipurile, deci si pe plan cultural.
TB: Ce opere ale autorilor romani v-ati dori sa traduceti pentru citititorii de limba franceza?
IC: Aici sunt cam in contratimp cu actiunea de care pomeneam mai sus. Cred ca ar fi bine sa ne facem cunoscuti nu doar prin tinerii autori contemporani, ci si prin literatura noastra deja clasica. Iar nume se pot cita destule. Nu stiu insa daca as mai avea curajul sau nebunia sa ma mai apuc de asa ceva. De altfel, sunt ferm convinsa ca trebuie sa ai o afinitate anume cu un autor pe care sa il poti traduce intr-o limba straina. Si sunt partial de acord cu ideea vehiculata acum, ca un autor roman nu poate fi bine tradus intr-o limba straina decat de catre un vorbitor nativ al acelei limbi, observatia fiind mai cu seama valabila pentru literatura zilelor noastre. Dar asta nu ar trebui sa impiedice un traducator sa transpuna o opera din limba proprie intr-o limba straina, daca simte ca are resurse pentru o asemenea incercare.
TB: Anul acesta ati definitivat traducerea romanului lui J.M.G.Le Clézio, Ritornela foamei (Polirom 2009). La ce sa ne asteptam la citirea acestei carti ?
IC: Este o carte care se poate citi pe mai multe paliere de lectura. Cititorul intalneste atmosfera interbelica din Franta de dinaintea celui de-al doilea razboi mondial, cu toate ale ei bune si mai cu seama rele, cu cresterea xenofobiei, cu extremismele de diverse feluri. Este apoi un roman despre prietenie si despre dragoste. Si mai presus de toate, este un foarte frumos portret al principalului personaj feminin, inspirat din figura mamei autorului, o tanara « infometata », ca sa ne pastram in datele titlului, « infometata » la propriu, in vremea de acute lipsuri ale razboiului, infometata dupa prietenie, puritate, justitie, iubire.
TB: Ati intampinat dificultati in traducerea unor situatii sau a unor termeni? Sau ati simtit ca trebuie sa schimbati sau sa inlocuiti anumiti termeni?
IC: Oarecare dificultati am avut atunci cand au existat folosiri de termeni din limbajul creol sau au fost referiri la realitati legate de insula Mauritius, « l"ile Maurice », din care provin o parte din personaje. Noroc cu internetul, atunci cand Larousse-ul s-a dovedit insuficient.
TB: Uneori se afirma ca a citi o carte inseamna si a o interpreta. Putem spune acelasi lucru si despre procesul de traducere ?
IC: Categoric. A traduce literar nu inseamna a face o operatie mecanica de transpunere. Un traducator cu dragoste de meserie se transpune pe sine in atmosfera cartii spre a o intelege mai bine. Iar atunci, nu se margineste doar la cartea respectiva, ci cauta sa afle cat mai multe despre autor, opera, epoca, elemente istorice, artistice sau de alta factura. Iar traducerea in sine nu este o transpunere seaca, uneori se cere o reinterpretare aprofundata spre a da un sens corect unor realitati lingvistice care nu pot fi redate intocmai, mai ales cand este vorba de expresii caracteristice unei limbi, de « gaselnite » ale autorului, de referiri sau aluzii la realitati ce pot fi necunoscute cititorului obisnuit.
TB: Dintre cartile traduse de dumneavoastra, exista o preferinta personala?
IC: Am lucrat cu mare placere la traducerea cartilor unui autor numit metaforic « domnul Orient », este vorba de Amin Maalouf. Pot spune ca m-am « plimbat », datorita cartilor sale, prin istoria multor epoci si geografia multor locuri. Vedeti, traducerea inseamna si o preumblare extrem de bogata, desi imaginara, prin atatea vieti, destine, veacuri, locuri. M-am amuzat copios traducand Daniel Pennac, « Necazuri cu scoala ». Si am trait o intensa bucurie la traducerea romanelor lui Vintila Horia, mai cu seama a nedreptatitului « Dumnezeu s-a nascut in exil ».
TB: Cu ce v-a influentat aceasta carte?
IC: Mi-a readus in minte o intreaga mitologie a acestor meleaguri ale noastre, prea putin cunoscuta si mult prea adesea uitata. M-a facut sa simt frumusetea limbii manuite de autor, ceea ce m-a obligat sa dau masura maxima la traducere; sper, fara falsa modestie, ca am izbutit. Si inca ceva : am avut senzatia lucrand la transpunerea acestei carti ca literatura romana a avut si are voci puternice, din pacate « méconnues » cum zic francezii, adica prost cunoscute.
TB: Daca ar fi sa alegeti un pasaj sau un paragraf preferat dintr-o carte tradusa de catre dumneavoastra, care ar fi acesta ?
IC: Mi-e greu sa raspund la aceasta intrebare. In mai toate cartile traduse exista ceva ce poate retine in mod deosebit atentia. Nu m-as putea opri la un text anume.
TB: Exista un autor preferat pe care va doriti sa il traduceti pentru cititorii romani ?
IC: Orice traducere reprezinta un act de auto-provocare. Am tradus su autori considerati clasici si autori moderni. Mi-ar placea sa traduc texte de dificultate stilistica asa cum sunt textele romanticilor. Dar si autori contemporani, cu conditia sa nu cada in trivial.
TB: Asa cum exista o varsta la care incepem sa citim, pentru marea majoritate dintre noi exista si o varsta la care „uitam'" sa mai citim. De ce credeti ca ar putea aparea acest fenomen?
IC: Nu cred ca fenomenul acesta apare, cred ca cititorul pasionat ramane astfel toata viata. Cine n-a citit niciodata nu va simti nicidecum nevoia sa citeasca Tot astfel cel care a citit mereu, nu va obosi niciodata de lectura, dimpotriva, lectura reprezinta antidotul la ziare, televiziuni, chiar si la realitate. Nu poti uita sa citesti, cel putin eu una nu cred intr-un astfel de lucru.
TB: Ce sfaturi le-ati transmite tinerilor care isi doresc sa devina traducatori profesionisti?
IC: Le-as trasmite celor care fac traducere literara, sa se inhame la aceasta frumoasa meserie cu gandul ca o fac fara sa poata trai de pe urma ei, ci din dragoste pentru profesie si din respect pentru limba. Le-as mai spune sa aiba mereu pe masa de lucru dictionarele necesare, cu convingerea ca mereu se poate invata ceva si ca nimeni nu se naste invatat. In acest domeniu surprizele si descoperirile se pot tine lant, cu conditia sa ai mereu disponibilitatea necesara si bucuria lucrului pe doua limbi, cea materna si cea straina in care ai mai tot timpul ceva nou de aflat. In rest, le doresc mult succes si satisfactie la lucru. Sper din toata inima ca se va forma treptat o noua generatie de traducatori cu aplecare si har pentru profesie.
|
|
|
|
|
