 |
Interviu cu Dl. Valentin Muresan |
 |
|
 |
Multe carti sunt best-seller-uri si multa lume din curiozitate sau din plictiseala le rasfoieste sau chiar le citeste. Insa nimeni nu se intreaba niciodata cine le mijloceste actul de lectura facandu-l accesibil dincolo de barierele lingvistice. Noi, prin aceasta publicatie on-line ne-am propus sa cunoastem oamenii din spatele operelor importante traduse in Romania.
Domnul Valentin Muresan a fost Decan al Facultatii de Filosofie, in perioada 1996-2001 si se distinge ca unul dintre profesorii de filosofie morala cu interese in varii domenii ale eticii, incepand cu etica aristotelica si pana la infiintarea cercului de etica aplicata al Facultatii de Filosofie.
Dincolo de profesorat, domnul Muresan a mai colaborat la editarea si traducerea unor carti de referinta pentru domeniul filosofiei morale.
1.Domnule Valentin Muresan, cu ce va ocupati, in afara de traducerea de carti de filosofie?
V.M. Cu reflectia filosofica si cu facultatea. Tocmai am terminat si publicat un ciclu de patru comentarii la opere etice majore (Republica lui Platon, Etica nicomahica a lui Aristotel, Intemeierea metafizicii moravurilor a lui Kant si Utilitarismul lui Mill). Am avut ce invata din aceasta experienta care a durat 15 ani (nu va speriati, am mai facut si alte lucruri in acest rastimp). De pilda, am editat si prefatat un volum dedicat filosofiei morale a lui R. M. Hare, un filosof de la Oxford, tradus cu ajutorul studentilor. Acum am finalizat un "curs scurt" de Etica nicomahica si pregatesc un altul pe "metode de decizie etica" - o chestiune de etica aplicata pe care imi place sa o includ in ceea ce eu cred ca va fi o noua meserie (la care filosofii-eticieni se pot gandi) - "managementul etic al organizatiilor", adica managementul aspectelor ce tin de etica in organizatii: coduri etice, comisii etice, educatie etica, litigii morale etc.
2. Ultima carte la care ati lucrat este "Intemeierea metafizicii moravurilor" (Immanuel Kant), o lucrare impresionanta mai ales daca luam in considerare faptul ca traducerea propriu-zisa este urmata de un comentariu semnat tot de dumneavoastra. Cat timp ati lucrat la traducerea acesteia?
V.M. S-a lucrat in grup, discontinuu, dar, pe ansamblu, a durat cativa ani. Iar pentru mine, care am devenit tot mai pretentios cu traducerile, a durat mai mult, pentru ca acomodarea mea cu opera aceasta - materializata in lectura unor comentarii si studii precum si in elaborarea unor succesive variante ale propriului meu comentariu - o consider tot o parte din munca de traducere. Traducerea unei opere clasice, in legatura cu care exista o enorma literatura de comentariu, dureaza inevitabil ani de zile. Trebuie, mai intai, sa intelegi bine opera (doar acest efort preliminar de studiu critic poate dura ani), apoi sa o traduci intr-o prima forma, apoi sa o discuti cu persoane avizate si abia apoi sa o publici.
3. Inainte de a fi traducator, sunteti profesor de filosofie, iar "Intemeierea metafizicii moravurilor" nu este prima carte la a carei traducere ati lucrat. De unde provine aceasta orientare spre traducere?
V.M. Suntem o cultura firava, cu ingrijorator de putine traduceri ale marilor opere, indiferent de domeniu. Asa ca am fost obligat de situatie. Si in ciuda unora care cred ca nu avem nevoie de traduceri pentru ca traducerile tradeaza si e mai bine sa citim originalele (pe care de regula nu le avem), eu cred ca a citi o buna traducere in limba ta iti faciliteaza o intelegere mai rapida, mai nuantata si mai exacta a textului. Sunt de acord ca atunci cand studiezi, si nu doar citesti, trebuie sa confrunti mereu traducerile cu originalul si cu alte traduceri. Deci a fost un imperativ didactic. Sub aspect didactic, mai avem o obligatie profesionala: sa cream in limba romana vocabularele filosofice ale marilor autori, caci nu putem vorbi intre noi in englezeste atunci cand discutam despre Hume, in elina cand il studiem pe Platon sau in germana de secol optsprezece cand vorbim despre Kant. Or, aceasta se face in primul rand prin traduceri.
4. Cartea in sine nu cuprinde un numar foarte mare de pagini, si, cu toate acestea, este semnata de o echipa ce cuprinde patru traducatori. Ne puteti spune de ce?
V.M. A fost un accident. Unii au inceput-o si au abandonat-o (greu digerabila), asa ca a trebuit sa apelez la alte persoane, cu experienta in limba germana si in Kant. Am comparat textul cu alte traduceri, cu discutiile microscopice din comentarii, am apelat la un profesor german care tocmai traducea lucrarea in engleza etc. Eu am animat echipa si am avut, in genere, optiunile finale. Dar produsul e colectiv. Nu e neaparat o reteta de urmat, dar o concluzie se poate trage totusi: o buna traducere nu o poti face singur; trebuie sa colaborezi, sa te sfatuiesti. Prietenul mei german mi-a aratat nuante pe care majoritatea traducatorilor de pana acum nu le-au sesizat, distorsionand din aceasta cauza sensul textului. Multe lucruri noi am aflat si de la colaboratorii romani. Am tradus si singur din J. S. Mill, R. M. Hare, B. Williams si multi altii, dar imi e clar acum ca o traducere buna trebuie cenzurata de parerile critice ale specialistilor. Nu o poti face bine stand izolat in biroul tau.
5. Ati vizitat Germania sau ati avut contact direct cu alti exegeti kantieni inainte sau in timpul traducerii?
V.M. Nu am vizitat Germania, dar, cum spuneam, am apelat la profesorul Timmermann, ca si la doi buni cunoscatori romani ai limbii germane si ai lui Kant, domnii profesori Parvu si Flonta. Filotheia Bogoiu, doctoranda mea care traduce acum Etica eudemica, a dus in final greul si a suportat toate enervarile mele. Caci uneori Kant ajunge sa te faca sa disperi.
6. Cui a apatinut initiativa traducerii? Ati privit traducerea unei asemnea carti ca pe o provocare?
V.M. Mie mi-a apartinut, nemultumit de traducerea lui Bagdasar. I-am cerut s-o faca unei doctorande - care a realizat o prima forma, bruta, a traducerii si a abandonat-o. Am zis ca e pacat si am reluat-o cu altii. Intr-adevar, am luat aceasta traducere ca pe o provocare. Nu numai traducerea, dar si comentariul. Kant e pe toata planeta o nuca dura. Ia sa vedem daca rezist. Si mi-a facut placere incercarea.
7."Intemeierea metafizicii moravurilor" este una dintre primele scrieri in limba germana literara. Ati tradus dupa o versiune originala a cartii? Daca da, cat de tare v-a ingreunat procesul de traducere acest lucru?
V.M. E tradusa dupa editia Academiei prusiene. Limba germana filosofica era in formare, Kant scrisese pana mai ieri doar in latina, si acesta e un motiv suplimentar pentru care e dificil de citit. Apoi, fiecare autor ale idiolectul lui: Kant avea anumite ticuri lingvistice, se exprima in fraze kilometrice, deseori intortocheat, nu intotdeauna clar. Nu stiu daca stiti, dar unii studenti germani prefera sa-l citeasca in traducere englezeasca, nu in germana, pentru ca li se pare mai transparenta. Am incercat sa redam in traducere toate aceste detalii ce tin de limba, chiar daca odinioara si eu credeam ca nu sunt importante. Dl. profesor Ilie Parvu m-a convins ca lungimea si structura frazelor kantiene e importanta pentru a-i intelege gandirea - asa ca ne-am chinuit sa le redam ca atare, in ciuda obscuritatii pe care o aduc. In fine, partea dificila la asemenea autori "vechi" e ca ei se miscau intr-o alta lume de idei si institutii, care noua ne e relativ straina: pentru a intelege unele teze ale proiectului etic al lui Kant trebuie sa vezi cum era organizata universitatea la care lucra, sa te obisnuiesti putin cu terminologia juridica si stiintifica a vremii, sa vezi care erau dominantele politice si religioase ale vremii, sa-i citesti cursurile in care si-a forjat doctrina proprie etc. Asta e foarte greu si un efort fara capat.
8.Din cate stiu, cartea nu este la prima traducere in limba romana. De ce a fost nevoie de o noua versiune a traducerii?
V.M. Mai e o singura traducere postbelica (din 1972). Dar e anormal ca intr-o cultura - europeana! - sa existe numai o traducere dintr-o mare opera. Trebuie sa fie mai multe, ca sa poata fi comparate. O traducere e si o interpretare a textului. In Anglia sau Franta apar aproape anual noi traduceri ale aceleiasi opere. Noi ne-am obisnuit de pe vremuri cu o singura traducere oficiala: "traducerea in limba romana a Intemeierii este...". De aceea suntem saraci.
9.Cat de important este in traducerea unei carti de filosofie ca traducatorul sa fie familiarizat cu linia de gandire a filosofului pe care il traducere?
V.M. E prima si cea mai importanta conditie. O conditie sine qua non. Cunoasterea limbii straine e ultima conditie. Iar o buna stapanire a limbii romane e pe locul doi. Nu te apuci de o traducere daca nu ai studiat in detaliu - pe baza unor analize minutioase de tip filosofic, lingvistic si istoric - opera in cauza si cele inrudite. Si eu am facut greseala sa fac invers - cu Utilitarismul lui Mill, de exemplu - si am comis erori evitabile.
Vad ca la noi se crede ca daca stii engleza poti sa-l traduci pe Moore - un filosof britanic foarte tehnic si exact. Un inginer care se pricepea la engleza (pentru ca "a mai tradus romane") a incercat asta si a esuat penibil. Deci nu poti traduce filosofie daca ai absolvit facultatea de limbi straine sau de limbi clasice, oricat de bine vorbesti acea limba straina. E exclus. Orice editor care incearca asa ceva are zero sanse de reusita. Poti traduce, eventual, scrisori si texte de secretariat, diferite rapoarte nepretentioase ca limba. Dar nu filosofie, nu lucrari stiintifice semnificative, nu legislatie europeana (cum s-a facut la noi). Iar pentru a traduce literatura beletristica - asta e altceva: iti mai trebuie un har al limbii romane literare pe care putini il au.
10.Se afirma, uneori, ca citirea unei carti este o interpretare a acesteia. Se poate afirma acelasi lucru despre traducerea unei carti?
V.M. E inevitabil. Eu am ajuns, uneori, ca plecand doar de la interpretarea in detaliu data unui text, sa vad greseli de traducere pe care traducatorii respectivi nu le-au vazut, dar le-au recunoscut. Interpretarea detaliata a unui text filosofic e un fel de traducere a lui. Si, pe de alta parte, a traduce Intemeierea lui Kant inseamna a-i face prin aceasta o interpretare de detaliu. De aceea, prima faza a unei traduceri e, de ce nu, scrierea unui comentariu detaliat al ei. Numai dupa ce ai analizat-o rand cu rand esti pregatit sa o traduci bine, deoarece ai ajuns astfel s-o intelegi si nu esti obligat sa traduci mecanic (adica numai dupa limba, nu dupa sens) - ceea ce e o catastrofa. Dar trebuie facut in asa fel incat dimensiunea interpretativa sa fie redusa la minimum. Ceea ce trebuie sa redea o buna traducere e sensul intentionat de autor (la autorii vii il putem verifica prin contact direct, la ceilalti il putem aproxima), nu sensul textului - care e "deschis".
Apoi, o regula simpla e sa nu imbunatatesti textul (sa-l faci mai clar decat e), sa nu-i modifici structura (sa nu spargi o fraza lunga in propozitii mai scurte si mai elegante stilistic), sa redai termenii sistematic ambigui cu termeni sistematic ambigui (altfel, optand pentru o varianta, risti sa introduci in traducere o interpretare care poate fi rea), sa redai termeni distincti cu termeni distincti (chiar daca banuiesti ca sunt sinonimi), sa nu omiti cuvinte, parti de propozitie, propozitii intregi din ratiuni stilistice. In fine, ceea ce numesc eu "crima de traducere" e, dupa altii, o virtute: sa variezi termenii tehnici din motive de eleganta stilistica. Eu am fost initial confuzionat de traducerea eticii lui Aristotel in care - intre altele - ergon era redat in cinci feluri diferite. Unii spun ca asta e o traducere "populara". Nu, asta nu e traducere. E un alt text. Si azi descopar confuzii si directii gresite de interpretare pe care am mers din cauza ca doi termeni elini, aparent echivalenti, erau tradusi cu acelasi cuvant romanesc.
11.Ati avut probleme in traducerea unor situatii sau a unor termeni? Sau ati simtit ca trebuie sa schimbati sau sa inlocuiti anumiti termeni care vi s-au parut intraductibili?
V.M. Situatiile acestea sunt frecvente. Marea problema e urmatoarea: trebuie constituit un glosar kantian, pentru ca exista familii de cuvinte care trebuie introduse in "limba romana a lui Kant" si s-ar putea ca unele cuvinte din aceste familii sa nu fie foarte naturale din cauza finitudinii lexicului. De aceea pun imaginatia lingvistica in limba romana pe locul doi intre dotarile unui bun traducator. Dar criteriul in lectura si traducerea unei asemenea lucrari de filosofie nu e dictionarul uzual german-roman si sensurile comune ale cuvintelor, ci glosarul kantian cu conventiile sale de exprimare.
Facand filosofie kantiana noi trebuie sa folosim jargonul kantian. Evident, vor veni mereu alti traducatori, mai inspirati in redarea unui cuvant sau altul. Dar e o eroare sa spui: cutare cuvant e tradus gresit pentru ca nu apare asa in dictionar; el apare asa in glosarul kantian facut de mine. In Notele scrise la traducerea Intemeierii am facut numeroase referiri la aceste optiuni lingvistice pe care ne-am "certat" deseori in discutiile noastre.
12. V-a influentat cu ceva traducerea acestei carti?
V.M. Am invatat ca la o traducere trebuie sa interactionezi cu specialistii in domeniu. Nu o poti face in izolare. Apoi, ea mi-a confirmat parerea ca intelegerea sensului fiecarei fraze si a demersului pe ansamblu (care tine de interpretare) e conditia sine qua non a unei bune traduceri.
13. Care este propria definitie sau o definitie personalizata a procesului de traducere in sine?
V.M. Cred ca traducerea e de multe feluri si e riscanta o singura caracterizare. Una e traducerea "in priza directa" si ea presupune anumite exigente si abilitati. Alta e traducerea de secretariat. Alta e traducerea literara - cand trebuie sa redai nu sensul cognitiv al textului, ci sa exprimi o stare, sa evoci o imagine, fara a spune nimic. Pentru asta iti trebuie talent. Pe care eu nu il am.
Alta e traducerea unor texte filosofice cu pregnanta forta expresiva, cum sunt unele texte ale lui Heidegger. Si alta e sa traduci filosofi rationali si prozaici cum sunt cei tradusi de mine. Pentru ultimul caz, cred ca traducerea e o incercare - ce se termina numai atunci cand editura iti cere manuscrisul, altfel e nesfarsita - de a reda in limba ta sensul intentionat de autor, cat mai aproape de felul in care a spus-o autorul. Intr-o buna traducere filosofica, sensul are prioritate in raport cu scriitura, interpretarea trebuie redusa la minim iar acuratetea literala nu trebuie nici ea neglijata.
14. Exista o diferenta de grad intre un traducator al unei carti de literatura si un traducator al unei carti de filosofie? Daca da, in ce consta aceasta?
V.M. Asa cum am spus, un traducator al unui poem sau roman trebuie sa fie un poet sau un romancier, un om cu har literar. Un om care traduce proza filosofica bazata pe argumente logice trebuie sa fie un studios plin de rabdare al operei traduse, stapan pe metodele utilizate de autorul tradus. Scopurile sunt diferite: traducerea literara buna e aceea capabila sa ma transpuna intr-o stare de gratie; traducerea filosofica buna ma ajuta sa inteleg mai usor. O rea traducere filosofica te face sa intelegi greu sau chiar te impiedica sa intelegi ceea ce, altfel, ai fi inteles foarte usor.
15. Cartea pe care ati tradus-o, la fel ca si autorul ei, este cunoscuta in special in mediul studentilor sau pasionatilor de filosofie. Credeti ca problemele etice propuse de Kant in urma ca cateva sute de ani mai sunt actualitate?
V.M. In etica, I. Kant e foarte actual: Rawls, Nozick, Hare etc. se declara kantieni. Exista un puternic filon kantian in etica de azi care nu poate fi inteles fara studiul lui Kant. In rest, cred ca noi ne aflam, in buna masura, intr-o epoca asemanatoare cu aceea pe care a trait-o Kant: suntem inca pre-moderni, la portile modernitatii. Lupta lui pentru clarificarea, impunerea si respectarea valorilor modernitatii (respectul egal al demnitatii umane, ratiunea ca singura tutela acceptabila, prioritatea individului in raport cu masa, democaratia ca model non-elitist de organizare politica etc.) abia urmeaza sa fie dusa la noi.
Din acest punct de vedere, nu ne-ar strica un Kant. Daca va uitati in multe documente ale Uniunii Europene, ele sunt impregnate de spirit kantian caci principiul respectului autonomiei si al demnitatii fiintei umane e principiul eticii kantiene. Toate Declaratiile referitoare la drepturile fundamentale ale omului se bazeaza pe el.
16. Exista vreo maxima kantiana pe care ati recomanda-o cititorilor nostrii?
V.M. Da, maxima omului modern: "Gandeste cu propria-ti minte!". Nu te mai lasa dus de altii. Nici macar de cei mai luminati. Suntem inca departe de acest ideal, cu accesele noastre de bigotism, cu nevoia manifesta de tutela politica si intelectuala, cu complacerea intr-o gandire politica neautonoma dirijata prin televizor, in fine, cu moralitatea noastra pulverizata care ar avea nevoie de un imperativ mai ferm.
Bibliografie selectiva:
Carti publicate:
- The Form of Justice in Plato's Republic, Paideia, Bucuresti, 1999.
- Comentariu la Republica lui Platon, Metropol, Bucuresti, 2000.
- Ce este filosofia? Punct, Bucuresti, 2000.
- Utilitarismul lui J.S. Mill, Paideia, Bucuresti, 2002.
- Comentariu la "Etica nicomahica" (Commentary on the "Nicomachean Ethics"); Humanitas, Bucuresti, 2006.
- Comentariu la "Intemeierea metafizicii moravurilor" (A Commentary to the "Groundwork of the Metaphysics of Morals"), in I. Kant, Intemeierea metafizicii moravurilor; Edit. Humanitas, Bucuresti, 2007.
Carti editate:
- Filosofia morala britanica (Contemporary British Moral Philosophy)(co-editor: A.Montefiore), Editura Alternative (1998).
- Despre adevar (About Truth), Punct. Bucuresti, 2000.
- Despre sensul vietii (The Meaning of Life), Punct, 2002.
- Filosofia morala a lui Richard M. Hare (Richard M. Hare's Moral Philosophy: Theory and Applications); Paideia, Bucuresti, 2006.
- I. Kant, Intemeierea metafizicii moravurilor; Edit. Humanitas, Bucuresti, 2007.
Carti traduse:
• P.Suppes, Metafizica probabilista (Probabilistic Metaphysics), Editura Humanitas, Bucuresti 1990( impreuna cu A.P.Iliescu).
• J.S.Mill, Utilitarismul (Utilitarianism), Editura Alternative , Bucuresti 1994.
• B.O.A. Williams, Introducere in etica (Morality), Editura Alternative, Bucuresti 1995 (reeditata sub titlul Moralitatea, Editura Punct, 2002).
• Valorile si adevarul moral (Values and Moral Truth), Editura Alternative, Bucuresti 1995.
• Axiologie si moralitate (Axiology and Morality), Punct, Bucuresti, 2001.
• Despre sensul vietii (The Meaning of Life), Punct, 2002.
• Ce vor filosofii? (What Philosophers Intend to Say?), Punct, Bucuresti, 2000.
• Despre adevar (About Truth), Punct. Bucuresti, 2000.
• J.S. Mill, Eseuri etice (J.S. Mill, Ethical Essays), Paideia, 2003.
|
|
|
|
|
|
|
ABONEAZA-TE |
|
|
| Daca ai primit acest newsletter de la un prieten si doresti sa te abonezi, click aici. |
|
|
|
|
RECOMANDA |
|
|
Crezi ca unul dintre prietenii tai ar fi interesat de ultimele noutati de la TraducemBine.ro?
Recomanda-i acest newsletter.
Click aici. |
|
|
|
|
CLIENTII NOSTRI |
 |
|
» PETROM
» VOLKSBANK
» RINGIER ROMANIA
» HORVATH & PARTNERS
» GORENJE ROMANIA
» KD CAPITAL
» MANAGEMENT DOCUMENT SRL
» BONDUELLE ROMANIA
» VERTIS KFT
» MELI MELO
» EVENT4YOU
» RINGER
» MEDIA XPRIMM
» BCR ASSET MANAGEMENT
» KASPERSKY LABORATOR
» BIODENTICA
» GLAXOSMITHKLINE
» PRIMERA COMMUNICATIONS
» INFRATEL NET
» GLOBAL BUSINESS
» L'OREAL
|
|
|
|
|
CONTACT |
|
|
Adresa: Bucuresti, Bld. Nicolae Balcescu, Nr. 23 A, Et. 7, Ap. 44, Sector 1
(Galeriile Orizont - Magheru)
Tel: +40 21 313.14.94
Fax: +40 21 404.36.09
E-mail: Contact@traducembine.ro
Web site: www.traducembine.ro |
|
|
|
