RO   |   EN   |   DE
finaciar-bancare, juridice, comerciale, tehnice, medicale, literare... mai multe

Povestea ceaiului



La ce ne gandim cand pronuntam cuvantul ceai? In primul rand la destindere, la momente placute si relaxante pe care le petrecem alaturi de cei dragi, la aroma parfumata ce ne surprinde in fiecare ceasca de ceai….

Legendele cu privire la originea ceaiului sunt multiple, raportate la diferite culturi si nu sunt in masura sa ne lamureasca pe deplin. Totusi, daca incercam sa gasim inceputurile existentei acestei plante, ii vom descoperi radacinile, la propriu, regiuni precum sudul Chinei, Tibet si nordul Indiei, tari care au dezvoltat adevarate traditii si ritualuri in jurul ceaiului.

Ceea ce e cu adevarat interesant este faptul ca denumirea cuvantului ceai provine din limba chineza
 chá ( ye) si  s-a pastrat in aceeasi forma in aproape toate limbile lumii; iata cateva exemple:
·    japoneza cha
·    rusa чай (čai)
·    bulgara čaj
·    portugheza chá
·    turca ça
·    franceza thé
·    germana Tee
·    olandeza thee
·    engleza tea
·    greaca tsai
·    araba shay` etc.

Scrierea  cuvantului cu  ce sau te este  o reminiscenta a variatiilor de pronuntie din dialectele chineze: astfel,  in dialectul Amoy se pronunta t'e, iar in  cel mandarin si cantonez  se pronunta ch'a.

La nivel semantic, in secolul al XVIII-lea, cuvantul ceai desemna masa de dupa-amiaza la care este servita aceasta bautura.
Inceputul  secolului  al XX- lea  aduce cu sine noi semnificatii atribuite ceaiului, desi numai in argou, denumind o substanta halucinogena: marijuana.
         
Desi in vremurile actuale exista o mare varietate de ceaiuri, veti fi surprinsi sa aflati ca cele mai populare dintre acestea, adica ceaiul alb, ceaiul negru, ceaiul verde sau  ceaiul oolong sunt obtinute dintr-o singura planta: Camelia sinensis, rezultand din procedee diverse, executate la intensitati diferite.
Fructele uscate, menta, musetelul si alte asemenea plante au devenit  si ele „populare” in randul bautorilor de ceai, multe dintre ele avand numeroase calitati terapeutice.
     
Ceaiul  a dezvoltat de-a lungul timpului o adevarata traditie, mentinuta prin intermediul ceremoniilor de preparare: Japonia si China detin cele mai complexe ritualuri ale prepararii ceaiului, ritualuri ce au ca scop meditatia, purificarea spirituala dar si interactiunea sociala.

In Japonia, ceaiul este servit oaspetilor sub forma de pudra, dar nu inainte de gustarea chakaiseki (o prajitura japoneza).
·    Ceremonia ceaiului (chanoyu, chadō sau sadō in japoneza) este un ritual traditional, cu influente ale budismului Zen. Acest ritual presupune prepararea ceremonioasa a ceaiului verde (roua pretioasa lichida) de catre o persoana initiata, iar apoi servirea lui grupului de oaspeti, intr-o atmosfera linistita, relaxata.
Mai mult decat un ritual, ceremonia ceaiului oglindeste aspectele fundamentale ale culturii japoneze.

Ritualul chinezesc
de preparare a ceaiului este probabil cel mai complex ceremonial al ceaiului:
·    in general sunt folosite cesti mici (marimea cestii este de asa natura incat sa se poata bea din ea cel putin doua inghitituri de ceai) pentru a se potrivi cu ceainicul mic, din lut, in care este preparat ceaiul. Apa fierbinte este turnata peste plantele ce ocupa trei sferturi din ceainic, pana se revarsa; se pune capacul si se continua turnarea apei peste ceainic, pentru a-l mentine fierbinte. Ceaiul se pune in ceasca dintr-o singura miscare, iar toate canile trebuie sa contina aceeasi cantitate de lichid. Acest ceremonial presupune si purtarea vesmantului traditional chinezesc, chimono, atat de catre gazda cat si de catre oaspete.
Totul are loc intr-o liniste desavarsita ce exprima elocvent rafinamentul acestei culturi.
In cultura chineza, fabricarea ceaiului s-a diversificat in functie de formalitatea si importanta ocaziei, cele mai populare metode fiind Gaiwan si Gōngfu Chá Dào. De remarcat ca niciodata o  persoana cu un statut social inalt nu va servi ceai altei persoane, de rang mai mic.
Ritualul ceaiului in China difera cel european, britanic sau japonez, in privinta metodelor de preparare, a degustarii sau a ocaziilor cu care este servit; de exemplu, ceremonia ceaiului poate celebra ziua nuntii fiului celui mare, poate fi o forma de respect sau un mod de a-ti cere scuze fata de cineva.

·    Prepararea ceaiului cu lapte este o alta curiozitate legata de aceasta bautura, a carei folosire a fost pentru prima data atestata de catre criticului social Marie de Rabutin-Chantal, marchizul de Seven, in 1680.  Ceaiul se bea atat cu lapte cat si cu alte ierburi menite sa ii dea o aroma mai puternica.

·    In Anglia, ceaiul a ajuns in secolul al XVII-lea, fiind consumat in principal de catre nobilime, din cauza pretului exorbitant. De altfel, ceaiului ii datoram si existenta celui mai mare monopol din istoria omenirii: era adus in Anglia de compania regala John Company. Ceaiul era luat de la chinezi, in schimbul caruia englezii ofereau opiu (obtinut din coloniile din India).

Pentru noi, europenii, ceaiul  nu si-a schimbat in mod radical menirea: a ramas tot un prilej de intalnire cu prietenii, de relaxare, de savurare a unor momente de liniste si de relaxare. Savuram cu drag  o gustare in mijlocul zilei,  insotita de discutii placute si aceasta licoare aromata, magica: ceaiul.

  • Limba engleza
  • Limba franceza
  • Limba germana
  • Limba italiana
  • Limba spaniola
13.04.2016
  • Ce avantaje competitive poate aduce localizarea site-ului
Un studiu realizat in 2015 pe piata de retail din Europa ne arata ca mai mult de doua treimi dintre europeni...
05.04.2016
  • Ce roluri poate juca un traducator
Sa fii traducator nu este atat de simplu precum suna. Este adevarat ca atunci cand ne gandim la o traducere sau un...
21.03.2016
  • Cand stii daca ai nevoie de o agentie de traduceri sau de un traducator?
Orice companie care demareaza un proiect de traducere, localizare sau ia hotararea de a se extinde pe o piata...
© Copyright 2009 | Termeni si conditii | SiteMap | Contact
Design: MediaFront